Aminoacizi perfuzabili — de la nutriția parenterală din spital la perfuzia de wellness

Aminoacizii perfuzabili sunt, în primul rând, o componentă a nutriției parenterale — hrănirea pe cale venoasă a pacienților care nu se pot alimenta suficient pe cale digestivă —, cu indicații, doze și monitorizare bine definite. Folosirea lor ca perfuzie pentru energie la persoane sănătoase nu are dovezi clinice, iar contraindicațiile — insuficiența hepatică sau renală severă, erorile înnăscute de metabolism al aminoacizilor — se aplică în ambele situații.

Ce sunt aminoacizii

Aminoacizii sunt cărămizile proteinelor. Corpul uman folosește 20 de aminoacizi, dintre care nouă sunt esențiali — nu îi poate produce singur și trebuie să îi primească din alimentație: histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul și valina.

Soluțiile perfuzabile de aminoacizi sunt amestecuri sterile, în proporții standardizate. În spital, ele se combină de obicei cu glucoză, lipide, electroliți, vitamine și oligoelemente, astfel încât pacientul să primească o alimentație completă pe cale venoasă.

Utilizarea clinică: nutriția parenterală

Ghidul Societății Europene de Nutriție Clinică și Metabolism privind terminologia stabilește o ordine clară: suplimentele nutritive orale sunt calea preferată, iar dacă nu sunt suficiente, se trece la alimentația pe sondă și, abia apoi, la nutriția parenterală, adică intravenoasă.

Indicațiile din prospectele soluțiilor de aminoacizi spun același lucru, în alte cuvinte. Sunt destinate pacienților la care:

• alimentația orală sau pe sondă nu este posibilă, este insuficientă sau este contraindicată;
• absorbția digestivă a proteinelor este afectată;
• necesarul de proteine este mult crescut — de exemplu, în arsuri extinse;
• există un bilanț azotat negativ, adică organismul pierde mai multe proteine decât primește.

Nutriția parenterală de lungă durată se poate face și la domiciliu, în insuficiența intestinală cronică — dar în programe organizate, cu cateter venos central, pompă și monitorizare periodică, descrise în ghidul european din 2020 prin 71 de recomandări.

Ce se monitorizează — și de ce

Prospectele soluțiilor de aminoacizi descriu o listă de riscuri care explică de ce, în context clinic, nimeni nu le administrează „la nevoie”:

• sindromul de realimentare la pacienții malnutriți, cu dezechilibre periculoase de electroliți;
• hiperglicemie, când soluția conține și glucoză;
• creșterea amoniacului în sânge și afectare hepatică, de aceea se urmăresc probele hepatice;
• iritarea și tromboza venei, motiv pentru care soluțiile foarte concentrate — de la 900 mOsm/L în sus — se administrează numai pe cateter central;
• acumularea de aluminiu la pacienții cu funcție renală afectată, în administrarea prelungită.

Nu toate se aplică unei perfuzii unice, de volum mic. Dar arată că aminoacizii intravenoși sunt substanțe active, cu efecte metabolice reale, nu o soluție neutră.

Contraindicațiile

Dacă ai una dintre aceste afecțiuni, o perfuzie cu aminoacizi nu este o opțiune de wellness pentru tine, indiferent de protocol.

Utilizarea de wellness: ce se poate spune onest

Perfuziile cu aminoacizi sunt oferite în clinicile de terapie intravenoasă pentru energie, recuperare după efort sau susținere în perioade solicitante. Iată ce se poate spune fără exagerare.

Mecanismul e real, contextul e diferit. Aminoacizii participă la sinteza proteinelor, a unor neurotransmițători și la recuperarea musculară. Asta e biochimie stabilită. La o persoană sănătoasă, bine hrănită, necesarul de proteine se acoperă din alimentație. Nu am găsit studii clinice care să arate că o perfuzie cu aminoacizi la o astfel de persoană crește energia, performanța sau recuperarea într-un mod măsurabil. Nu înseamnă că oamenii nu se simt bine după — înseamnă că nu putem atribui acel efect aminoacizilor. Dacă alimentația ta e deficitară, soluția de fond nu e perfuzia. Aportul scăzut de proteine se corectează prin alimentație, cu ajutorul unui medic sau nutriționist, și eventual cu suplimente orale. Pierderea în greutate neintenționată, lipsa poftei de mâncare persistentă sau imposibilitatea de a mânca sunt probleme medicale care se investighează.

Cine are, de fapt, nevoie de mai multe proteine

Există situații reale în care necesarul crește sau aportul scade: recuperarea după o boală sau o intervenție chirurgicală, vârsta înaintată cu pierdere de masă musculară, bolile cronice care taie pofta de mâncare. Ghidul european de terminologie tratează malnutriția, sarcopenia și fragilitatea ca pe concepte distincte, adesea asociate — adică probleme medicale care se evaluează, nu stări care se „susțin”.

În toate aceste situații, ordinea rămâne aceeași: evaluare nutrițională, alimentație adaptată, suplimente orale, și abia dacă acestea nu ajung, alte forme de nutriție medicală, decise de echipa curantă.

Semne care cer un medic, nu o perfuzie

• scădere în greutate pe care nu ți-o explici;
• lipsa poftei de mâncare care durează săptămâni;
• slăbiciune musculară care se accentuează;
• umflarea gambelor sau a abdomenului;
• confuzie sau somnolență neobișnuită la o persoană cu boală de ficat sau de rinichi.

Incompatibilități de știut

Soluțiile de aminoacizi nu se amestecă oricum. Un exemplu explicit din prospect: Cerebrolysin nu se amestecă în perfuzie cu soluții de aminoacizi; dacă sunt indicate ambele, se administrează separat. Detalii în prospectul Cerebrolysin explicat.

În general, orice adăugare într-o pungă de aminoacizi se face numai de personal instruit, pentru că unele combinații pot forma precipitate.

Nutriție clinică și wellness, față în față

Cum lucrăm noi

Avem un protocol: Aminoacizi — complex de aminoacizi esențiali, 350 lei, aproximativ 45 de minute, după evaluare medicală. Nu facem nutriție parenterală și nu înlocuim alimentația unui pacient care nu se poate hrăni — asta ține de medicul curant și, de regulă, de spital.

La evaluare întrebăm despre ficat, rinichi, afecțiuni metabolice cunoscute și tratamente în curs. Nu promitem mai multă energie și nu prezentăm perfuzia ca tratament. Detalii: perfuzie cu aminoacizi. Pentru comparație cu celelalte protocoale de acest tip: perfuzie pentru energie.

Surse

Cederholm T. și colab. — ESPEN guidelines on definitions and terminology of clinical nutrition, Clinical Nutrition, 2017: ordinea suplimente orale, alimentație pe sondă, nutriție parenterală.

Pironi L. și colab. — ESPEN guideline on home parenteral nutrition, Clinical Nutrition, 2020.

TRAVASOL (amino acids) injection — prescribing information, DailyMed / National Library of Medicine: indicații, contraindicații, atenționări.

CLINISOL (amino acid) injection — prescribing information, DailyMed / National Library of Medicine: indicații, contraindicații hepatice și renale.

Prospect Cerebrolysin 215,2 mg/ml: incompatibilitatea cu soluțiile de aminoacizi.

Articol informativ. Nu înlocuiește consultul medical; nutriția parenterală se indică și se monitorizează numai de echipa medicală curantă.